O usa ocupa spatiu si atunci cand e inchisa, si atunci cand e deschisa. Partea a doua se uita cel mai des. Foaia se roteste intr-un sfert de cerc si ia cu ea o bucata de camera care nu mai poate fi folosita pentru nimic altceva.
Intr-un apartament mic, bucata aceea conteaza. O usa interior care se deschide spre interiorul camerei blocheaza exact zona in care ar fi stat un dulap, un birou sau un pat. Mutarea sensului de deschidere rezolva uneori o problema de amenajare fara sa mute niciun perete.
Decizia se ia inainte de comanda. Dupa montaj se poate schimba, dar inseamna toc demontat, perete reparat si zugraveala refacuta. Pentru asta se verifica si latimea holului, nu doar a camerei in care intra foaia.
Spatiul ocupat de foaia deschisa
Regula generala e ca usa se deschide spre camera mai mare. Holul ramane liber, iar foaia nu loveste pe nimeni care trece. La intrarea in apartament situatia e alta: acolo intervin si cerintele de siguranta si vecinatatea cu alte usi. Pentru o usi intrare apartament montata pe un palier strans, sensul se discuta inainte, nu dupa.
In camerele mici, deschiderea spre exterior pare tentanta. Problema e ca holul devine atunci zona blocata, iar doua usi vecine se pot lovi una de alta. Doua foi care se lovesc la jumatatea drumului sunt una dintre cele mai frecvente situatii din apartamentele cu hol mic.
Compromisul cel mai des folosit e deschiderea spre perete, nu spre mijlocul camerei. Foaia se lipeste de zid si lasa restul spatiului liber, chiar daca intrarea devine putin mai stramta. Pentru a alege corect sensul de deschidere al usii, trebuie sa tii cont de cateva detalii legate de spatiul disponibil:
- latimea holului in fata usii
- distanta pana la urmatoarea usa de pe acelasi perete
- pozitia intrerupatorului, care nu trebuie acoperit
- locul in care ar sta mobilierul din camera
- sensul in care circula cel mai des oamenii din casa
Holurile inguste si usile vecine
In multe apartamente, trei usi dau in acelasi hol de doi metri. Deschise toate odata, se blocheaza reciproc. Acolo solutia nu e o usa mai buna, ci o combinatie gandita de sensuri.
Cand lumina naturala lipseste complet, se adauga si problema vizibilitatii. O foaie plina face holul mai intunecat, iar o varianta cu usi sticla lasa sa treaca lumina din camerele vecine fara sa renunte la separarea spatiilor.
Pe holurile foarte inguste merita luata in calcul si latimea foii. O usa de optzeci de centimetri deschisa intr-un hol de o suta zece lasa un spatiu prin care trece greu o persoana cu o cutie in brate.
Mobilierul care blocheaza traseul
Planul de mobilare si sensul usilor se gandesc impreuna. Un dulap asezat langa usa pare o idee buna pe hartie si devine un obstacol in realitate, cand foaia se opreste in el la jumatatea drumului.
Cea mai frecventa situatie e patul pus in spatele usii. Usa se deschide pana la saptezeci de grade si acolo se opreste, iar camera pare mai mica decat e. Accesul pe o latura ramane limitat, iar schimbarea asternutului devine mai greoaie.
Un alt caz e cel al usii de baie care se deschide peste masina de spalat. Se poate folosi, dar accesul la ea devine incomod si capacul nu se ridica complet. Pentru a evita problemele de spatiu, este util sa planifici deschiderea usilor inainte de a le comanda:
- Se deseneaza camera pe o foaie, cu dimensiunile reale.
- Se marcheaza sfertul de cerc ocupat de fiecare usa deschisa.
- Se asaza mobilierul in spatiul ramas, nu peste el.
- Se verifica daca doua usi vecine se pot lovi.
- Se stabileste sensul final inainte de trimiterea comenzii.
Variantele glisante si pliante
Cand spatiul nu permite nicio varianta clasica, usa glisanta rezolva problema. Foaia se deplaseaza paralel cu peretele si nu ocupa nimic din camera. In schimb are nevoie de o portiune de perete liber, pe care sa alunece, si de un sistem de ghidaj montat corect.
Varianta cu glisare in perete arata cel mai bine, dar cere lucrari de zidarie si o decizie luata din faza de amenajare. Nu e o schimbare care se face peste un perete deja finisat.
Usa plianta ocupa mai putin decat una clasica si mai mult decat una glisanta. Se potriveste la debarale si la bai mici, unde o rotatie completa nu are loc. Diferenta se vede cel mai bine cand cineva intra cu mainile ocupate.
Deciziile luate inainte de montaj
Sensul, latimea si tipul de deschidere se stabilesc impreuna, nu pe rand. O latime mai mare cere mai mult spatiu de rotatie, iar o varianta glisanta anuleaza discutia despre sens.
Se verifica si pozitia instalatiilor din perete. Un tub de incalzire sau un traseu electric pe zona de glisare schimba complet solutia aleasa. Verificarea se face inainte de a comanda sistemul de glisare, nu dupa montarea lui.
Tot atunci se decide si pragul. Intre doua pardoseli diferite, trecerea se face cu o bagheta, iar locul ei depinde de unde se opreste foaia cand e inchisa.
Un traseu care ramane liber
O locuinta se foloseste prin miscare, nu prin privire. Drumul de la intrare la bucatarie si de la dormitor la baie se parcurge de zeci de ori pe zi, iar fiecare obstacol se simte.
Usile bine orientate fac traseul acela natural. Nimeni nu se gandeste la ele, exact pentru ca nu stau in cale. Observatia vine abia cand cineva intra intr-o casa in care usile au fost puse la intamplare.
Ce conteaza pe termen lung e ca aceeasi locuinta functioneaza si cand se schimba mobilierul sau numarul de oameni din casa. Un traseu liber suporta schimbarile fara sa ceara lucrari noi.
