În cazul unei renovări, compatibilitatea dintre materialele existente și noul sistem termoizolant poate fi la fel de importantă ca grosimea stratului de izolație.
Când vine vorba despre renovarea energetică a unei case, una dintre cele mai frecvente întrebări este: „Cât de groasă trebuie să fie izolația?”
Întrebarea este importantă, dar nu ar trebui să fie prima. În cazul unei construcții noi, stratificația pereților și a acoperișului poate fi proiectată de la început astfel încât toate materialele să funcționeze împreună. La o casă existentă, situația este diferită: există deja zidărie, lemn, tencuieli, finisaje, tâmplărie și, uneori, straturi adăugate în timpul unor renovări anterioare.
O casă veche nu este o „pagină albă”
Înainte de a termoizola o clădire existentă, trebuie înțeles ce se află deja în perete.
O casă poate avea zidărie din cărămidă, piatră sau alte materiale, tencuieli de compoziții diferite, straturi de vopsea, termoizolații montate în trecut sau reparații locale. În cazul unei case pe structură de lemn, situația este și mai particulară, pentru că lemnul trebuie protejat de acumulările de umiditate și de condițiile care îi pot afecta durabilitatea.
Două clădiri care arată identic la exterior pot avea, prin urmare, pereți cu comportamente higrotermice foarte diferite.
Asta înseamnă că soluția potrivită pentru o casă nu este automat potrivită și pentru alta.
De ce contează umiditatea?
Atunci când se analizează performanța termică a unei construcții, este ușor să ne concentrăm exclusiv asupra temperaturii. În realitate, căldura și umiditatea interacționează permanent în interiorul elementelor de construcție.
Umiditatea poate proveni din exterior, din precipitații sau din infiltrații, dar și din interiorul clădirii, sub formă de vapori de apă. În funcție de temperatură, presiune, materiale și stratificație, apa sub formă de vapori poate migra prin anumite straturi.
Dacă o renovare modifică semnificativ temperatura și condițiile de umiditate din interiorul peretelui, trebuie analizat dacă noua alcătuire permite uscarea corespunzătoare a elementelor constructive.
De aceea, o termoizolație nu trebuie aleasă doar în funcție de valoarea conductivității termice.
Ce înseamnă, de fapt, difuzia vaporilor?
Expresia „perete care respiră” este folosită frecvent în discuțiile despre construcții, dar poate crea confuzie.
Pereții nu „respiră” în sensul în care o face un sistem de ventilare. Schimbul principal de aer al unei locuințe trebuie asigurat prin ventilare corespunzătoare.
În schimb, materialele și straturile unei construcții au proprietăți diferite în ceea ce privește transferul vaporilor de apă. Unele permit trecerea acestora mai ușor, altele o limitează.
Într-o alcătuire corect proiectată, trebuie analizat modul în care vaporii și umiditatea se comportă în ansamblul peretelui, inclusiv posibilitatea de uscare a acestuia.
Acesta este unul dintre motivele pentru care termenul „difuzie-deschisă” trebuie înțeles tehnic, nu ca o promisiune generală că un material „lasă peretele să respire”.
De ce fibra de lemn poate fi interesantă la renovare?
Materialele termoizolante din fibră de lemn pot fi luate în calcul în anumite proiecte de renovare tocmai datorită combinației dintre proprietățile lor termice și higrotermice.
În funcție de produs și de aplicație, acestea pot fi utilizate în pereți, acoperișuri sau alte componente ale anvelopei.
De exemplu, GUTEX Thermowall este o placă din fibră de lemn destinată unor sisteme de termoizolare exterioară, iar alte produse din gama GUTEX sunt concepute pentru izolarea dintre elementele structurale sau pentru alte aplicații ale anvelopei.
Avantajul nu trebuie însă formulat simplist drept „fibra de lemn este mai bună pentru casele vechi”. Materialul trebuie analizat în contextul concret al construcției, împreună cu zidăria existentă, tencuiala, finisajul exterior și interior și condițiile de expunere.
Zidărie și lemn: două situații foarte diferite
La o casă cu zidărie masivă, analiza pornește de la materialul peretelui, grosimea acestuia, starea zidăriei și tencuielile existente.
La o construcție pe structură de lemn, trebuie acordată o atenție suplimentară protejării elementelor structurale și controlului umidității.
Într-o structură din lemn, nu este suficient să spui „punem mai multă izolație”. Trebuie analizate poziția termoizolației, continuitatea acesteia, controlul vaporilor și al infiltrațiilor de aer, protecția împotriva apei și modul în care fiecare strat permite sau limitează transferul de umiditate.
De aceea, două soluții cu aceeași grosime de termoizolație pot avea comportamente diferite dacă sunt introduse în stratificații diferite.
Ce se întâmplă cu straturile existente?
Unul dintre cele mai importante lucruri într-o renovare este să nu tratăm peretele existent ca pe un material omogen.
O tencuială veche, de exemplu, poate avea un comportament diferit de zidăria din spatele ei. Un strat de vopsea poate modifica proprietățile superficiale. O termoizolație existentă poate fi deteriorată sau montată necorespunzător.
Înaintea unei intervenții importante trebuie, prin urmare, verificate starea suportului, umiditatea, eventualele infiltrații, fisurile și compatibilitatea straturilor existente cu noul sistem.
Dacă există probleme de apă, acestea trebuie rezolvate înaintea aplicării termoizolației. O termoizolație nu repară o infiltrație.
Mai multă grosime nu rezolvă orice problemă
Este tentant să considerăm că o izolație mai groasă este întotdeauna soluția mai performantă. Din punct de vedere al rezistenței termice, creșterea grosimii poate îmbunătăți performanța stratului. Dar într-o clădire existentă trebuie analizat și ce se întâmplă cu întreaga stratificație.
Adăugarea unui strat termoizolant modifică temperaturile la care se găsesc straturile existente. În anumite configurații, aceasta poate fi benefică; în altele, poate necesita o analiză suplimentară a transferului de umiditate.
De aceea, grosimea trebuie stabilită pornind de la performanța urmărită și alcătuirea întregului element constructiv, nu doar de la dorința de a folosi cât mai mult material.
Exterior sau interior?
În multe situații, termoizolarea exterioară este o soluție foarte eficientă deoarece poate asigura continuitatea stratului termoizolant și poate reduce anumite punți termice.
Dar nu toate clădirile permit acest lucru.
La casele istorice sau la clădirile cu fațade care trebuie păstrate, termoizolarea pe exterior poate fi limitată. În astfel de cazuri poate fi analizată termoizolarea interioară, însă aceasta necesită o atenție deosebită asupra comportamentului higrotermic al peretelui.
Nu este o situație în care să alegi pur și simplu „cea mai groasă placă” și să o montezi pe interior.
Trebuie analizate stratificația existentă, umiditatea, punțile termice, poziția ferestrelor și modul în care noua soluție se conectează la pereții adiacenți, planșee și tavane.
Alegerea trebuie făcută la nivel de sistem
Un sistem de termoizolare performant presupune mai mult decât o placă termoizolantă.
În funcție de soluție, pot intra în discuție:
-
suportul existent;
-
stratul termoizolant;
-
sistemele de fixare;
-
adezivii și mortarele;
-
stratul de armare;
-
finisajul;
-
membranele și elementele de control al vaporilor;
-
racordurile;
-
ferestrele și ușile;
-
zonele de contact cu acoperișul și planșeele.
Fiecare dintre aceste componente poate influența comportamentul final al construcției.
De aceea, atunci când sunt utilizate produse din fibră de lemn, este important ca acestea să fie integrate într-un sistem compatibil și dimensionat pentru construcția respectivă.
Atașament:
gutex-thermowall-5-in-1-n-f-fatada-si-astereala-767085.jpg
Renovarea bună începe cu diagnosticul, nu cu grosimea izolației
Pentru o casă existentă, prima întrebare nu ar trebui să fie „câți centimetri de izolație pun?”, ci „cum se comportă în prezent acest perete și ce se va schimba după renovare?”
Abia după ce sunt cunoscute structura, starea materialelor, sursele de umiditate și obiectivele energetice poate fi aleasă o soluție adecvată.
GUTEX și alte sisteme de termoizolare din fibră de lemn pot reprezenta opțiuni interesante pentru anumite tipuri de renovări, dar alegerea produsului trebuie făcută în funcție de aplicație și de alcătuirea completă a elementului constructiv.
Într-o renovare, performanța nu vine pur și simplu dintr-o izolație mai groasă. Vine din compatibilitatea dintre materiale, continuitatea anvelopei și controlul corect al transferului de căldură, aer și umiditate.
Iar aceasta este diferența dintre a adăuga un strat de izolație unei case și a proiecta o renovare energetică a întregii anvelope.
