Fundația este partea casei pe care o vedem cel mai puțin și la care ne gândim cel mai rar după ce s-a turnat betonul. Și totuși, ea stă permanent în contact cu pământul, adică cu umezeala, cu apa de ploaie care se infiltrează, cu zăpada topită și, în unele zone, cu apa subterană. Dacă nu este protejată corect, apa urcă în pereți, subsolul miroase a umed, tencuiala se umflă, iar finisajele scumpe se degradează în câțiva ani.
Hidroizolația fundației nu este o lucrare spectaculoasă și nici una care se vede după finalizarea casei, dar este dintre cele mai greu și mai costisitor de refăcut ulterior. De aceea merită înțeleasă înainte de începerea șantierului, nu după ce apar petele pe pereți. În rândurile de mai jos găsești principiile de bază, tipurile de soluții și pașii pe care îi poți urma dacă locuiești deja într-o casă cu probleme de umiditate.
Cum ajunge apa în fundație
Apa nu atacă fundația într-un singur fel, iar soluția potrivită depinde de mecanismul care predomină la casa ta. Cele mai frecvente situații sunt trei.
- Umezeala din sol. Pământul conține aproape mereu o anumită cantitate de apă, care pătrunde lent în betonul și zidăria neprotejate.
- Apa de infiltrație. După ploi abundente sau topirea zăpezii, apa coboară prin straturile de pământ și se adună lângă pereții fundației, mai ales când terenul din jur este argilos și nu drenează bine.
- Apa subterană sub presiune. În zonele cu pânză freatică ridicată, apa poate apăsa constant asupra pereților și pardoselii subsolului, iar aici sunt necesare soluții mult mai serioase.
Pe lângă acestea, există și ascensiunea capilară: apa urcă prin porii betonului și ai zidăriei, ca printr-un burete, și ajunge la parter, unde apar pete, eflorescențe albe și tencuială care se desprinde. Împotriva ei se folosește o barieră orizontală, despre care vom vorbi mai jos.
Hidroizolația începe cu planificarea
Cel mai bun moment pentru o hidroizolație corectă este în timpul construcției, când pereții fundației sunt accesibili din exterior. Tocmai de aceea, soluția trebuie stabilită din faza de proiect, împreună cu proiectantul, în funcție de studiul geotehnic și de nivelul apei subterane. Materialele potrivite, cantitățile și ordinea lucrărilor se pun pe hârtie înainte, așa cum se întâmplă cu toată planificarea materialelor de dinaintea primului șantier.
Regula este valabilă pentru orice sistem constructiv. Chiar și în cazul unei case din lemn, construită repede și caldă, fundația rămâne din beton și are nevoie de aceeași protecție împotriva apei, iar lemnul structurii trebuie separat de zonele care pot rămâne umede.
Un alt motiv pentru care decizia se ia din timp ține de buget. Diferența de cost dintre o hidroizolație corectă și una făcută din economie este mică raportat la valoarea casei, în timp ce refacerea ei după ce terenul a fost amenajat, trotuarele turnate și finisajele interioare montate poate costa de câteva ori mai mult. Săpătura, demontarea, uscarea pereților și refacerea finisajelor se adaugă la prețul materialelor propriu-zise.
Tipuri de hidroizolație pentru fundații
Pe piață există multe produse, dar ele se încadrează în câteva familii mari. Fiecare are avantaje și limite, iar alegerea finală depinde de tipul de construcție, de condițiile din teren și de recomandarea specialistului.
Membranele bituminoase
Sunt rulouri pe bază de bitum modificat, aplicate fie prin lipire la cald, cu flacără, fie autoadezive. Formează un strat continuu, rezistent, iar suprapunerile dintre fâșii sunt punctele critice: trebuie să fie suficient de late și bine sudate. Sunt o soluție verificată în timp pentru pereții de subsol.
Hidroizolațiile lichide bituminoase
Emulsiile și masticurile bituminoase, mai ales cele modificate cu polimeri, se aplică cu peria, cu gletiera sau prin pulverizare, în mai multe straturi. Sunt utile pe suprafețe cu forme complicate, unde membrana se lipește greu, dar grosimea finală trebuie controlată atent.
Mortarele hidroizolante cimentoase
Se aplică precum o tencuială subțire și aderă foarte bine la beton. Variantele flexibile pot prelua mici mișcări ale suportului. Sunt folosite atât la exterior, cât și la interiorul subsolurilor, în anumite sisteme de reabilitare.
Membranele sintetice și sistemele speciale
Pentru subsoluri cu apă sub presiune sau construcții cu cerințe ridicate, proiectantul poate recomanda membrane sintetice, sisteme pe bază de bentonită sau beton cu aditivi care reduc permeabilitatea. Acestea cer proiectare atentă și execuție specializată.
Drenajul și protecția hidroizolației
O hidroizolație bună nu lucrează singură. Ea trebuie protejată mecanic și ajutată de un drenaj care să îndepărteze apa înainte ca aceasta să apese pe pereți. Un sistem complet, aplicat din exterior, arată de obicei astfel:
- suprafața fundației curățată, reparată și amorsată;
- stratul hidroizolant, aplicat continuu, cu atenție la colțuri și la trecerile de conducte;
- termoizolația perimetrală, din plăci rezistente la umiditate, acolo unde subsolul sau parterul trebuie protejate termic;
- o membrană de protecție cu relief, care apără hidroizolația de pietre și de presiunea pământului și lasă apa să coboare;
- la baza fundației, un tub de drenaj perforat, învelit în geotextil și pozat într-un pat de pietriș, cu pantă spre un punct de evacuare;
- umplutura, realizată cu atenție, fără bolovani care să lovească straturile de protecție.
La suprafață, lucrurile simple contează la fel de mult: un trotuar de gardă cu pantă spre exterior, jgheaburi și burlane care duc apa departe de casă și un teren sistematizat astfel încât apa de ploaie să nu se scurgă spre pereți.
Detaliile sunt, de fapt, locurile în care se decide calitatea întregii lucrări. Colțurile interioare și exterioare ale fundației se rotunjesc sau se întăresc cu benzi suplimentare, pentru că acolo membrana este cel mai solicitată. Trecerile conductelor de apă, canalizare sau cabluri prin peretele subsolului se etanșează cu manșoane și piese speciale, nu doar cu spumă sau silicon. Rosturile de turnare, adică liniile unde betonul a fost turnat în etape diferite, primesc benzi de etanșare încă de la turnare. Iar marginea superioară a hidroizolației trebuie ridicată deasupra nivelului terenului și protejată de soclu, astfel încât apa care se prelinge pe fațadă să nu ajungă în spatele ei.
Nu uita nici de bariera orizontală. Între fundație și zidăria de deasupra se montează un strat hidroizolant care oprește ascensiunea capilară. Dacă lipsește sau este întrerupt, zidurile parterului se pot umezi chiar și atunci când pereții subsolului sunt perfect protejați.
Semne că fundația unei case existente are probleme
Dacă locuiești deja într-o casă, nu poți vedea direct starea hidroizolației, dar ea îți transmite semnale. Merită să fii atent la:
- pete umede sau contururi închise la culoare la baza pereților, la interior sau la exterior;
- depuneri albe, prăfoase, pe tencuială sau pe beton, numite eflorescențe;
- tencuială care se umflă, se cojește sau sună a gol la ciocănire;
- miros persistent de umezeală și mucegai în subsol;
- apă care apare pe pardoseala subsolului după ploi abundente.
Înainte de orice lucrare, cauza trebuie stabilită corect. Uneori problema nu vine din fundație, ci dintr-un burlan care se varsă lângă perete, dintr-o conductă care pierde sau din condensul unui subsol neventilat. O evaluare făcută de un specialist în hidroizolații sau de un inginer constructor te ferește de cheltuieli inutile.
Soluții de reabilitare
Pentru casele existente, varianta cea mai completă rămâne refacerea hidroizolației din exterior. Pereții fundației se dezvelesc pe porțiuni, se curăță, se repară și se protejează ca la o construcție nouă, de obicei împreună cu montarea drenajului. Este o lucrare laborioasă, dar abordează problema la sursă.
Când accesul din exterior este imposibil, de exemplu la casele lipite de alte construcții, există sisteme aplicate din interior, pe bază de mortare speciale, care rezistă la presiunea apei din spatele peretelui. Ele trebuie executate riguros, pe un suport bine pregătit. Pentru ascensiunea capilară, o soluție frecventă este bariera chimică, realizată prin injectarea unor produse speciale în găuri forate la baza zidului.
Indiferent de metodă, după oprirea umezelii pereții au nevoie de timp să se usuce, iar tencuielile degradate se refac cu materiale care lasă zidăria să respire. Vopselele și tencuielile foarte etanșe, aplicate prea devreme, închid umezeala în perete și mută problema mai sus.
Întrebări frecvente
Pot face hidroizolația fundației singur?
Lucrările simple, cum ar fi aplicarea unui strat lichid pe o suprafață mică și accesibilă, pot fi făcute de un amator atent. Sistemele complete, cu membrane sudate, drenaj și protecție, cer însă experiență, iar o greșeală la suprapuneri sau la colțuri anulează efectul întregii lucrări.
Este suficientă o vopsea bituminoasă?
Pentru o fundație fără subsol, într-un teren care drenează bine, un strat bituminos aplicat corect poate fi adecvat. Pentru subsoluri locuite sau terenuri cu apă, este nevoie de un sistem mai robust, stabilit de proiectant.
Ce se întâmplă dacă renunț la drenaj?
În terenurile care rețin apa, lipsa drenajului înseamnă că pereții stau mult timp în contact cu apă care apasă asupra lor. Hidroizolația este solicitată permanent și orice defect mic devine o cale de infiltrație.
O hidroizolație bine gândită este o investiție pe care nu o vei vedea niciodată, dar pe care o vei simți în fiecare zi, într-un subsol uscat și în pereți sănătoși. Discută soluția cu proiectantul din primele faze, urmărește execuția atent mai ales la colțuri, rosturi și treceri de conducte și păstrează fotografii cu straturile înainte de umplere. Dacă vreodată va apărea o problemă, aceste imagini vor valora mai mult decât orice presupunere.
Foto: Jan van der Wolf / Pexels
