După ce ai curățarea coșului de fum, ai impresia că ai rezolvat ce era de rezolvat și că instalația funcționează acum în siguranță. În realitate, mulți opresc procesul aici, fără să ia în calcul pașii următori care pot preveni alte probleme. Curățarea în sine nu e totul. Contează ce faci după. Iată câteva lucruri pe care nu le face nimeni după curățare, dar care ar trebui făcute.
Se verifică vizual, dar nu se măsoară nimic
Majoritatea meșterilor sau proprietarilor aruncă un ochi în coș, verifică dacă s-au îndepărtat depunerile și cam atât. Însă temperatura gazelor evacuate, presiunea din coș și tirajul real nu se văd cu ochiul liber. Acestea trebuie măsurate cu echipamente dedicate, altfel nu poți ști dacă instalația funcționează optim.
Aparatele de analiză a tirajului, detectoarele de monoxid de carbon și camerele endoscopice pentru interiorul coșului nu sunt un moft. Ele îți pot arăta:
- fisuri sau îngustări care pot produce acumulări periculoase;
- diferențe de temperatură care indică pierderi de eficiență sau izolație deficitară.
Fără aceste măsurători, curatarea cosuri fum rămâne doar un pas intermediar, incomplet.
Nu se verifică starea racordurilor
Orice racord dintre sobă, centrală sau șemineu și coș trebuie să fie etanș. De cele mai multe ori, aceste zone sunt ignorate complet. Fie pentru că sunt greu de văzut, fie pentru că „nu par a avea probleme”. Însă tocmai acolo pot apărea pierderi, fisuri sau chiar acumulări periculoase de gaze.
Racordurile improvizate, îmbinările slăbite sau garniturile arse pot compromite toată instalația, chiar dacă partea verticală a coșului e impecabilă. Iar dacă ai în casă o centrală pe lemne sau pe peleți, fiecare scăpare de fum în interior e un risc real.
Nu se face verificarea sistemului de ventilație
Evacuarea corectă a fumului are legătură directă cu alimentarea cu aer. Fără suficient aer, arderea e incompletă, iar fumul nu e evacuat eficient. Mulți nu se gândesc că ferestrele termopan, ușile etanșe și lipsa grilelor de ventilație afectează direct tirajul coșului.
După orice curatare cosuri fum, e recomandat să te uiți și la sistemul de ventilație. Nu trebuie neapărat să fie mecanic, dar trebuie să existe o sursă constantă de aer proaspăt. În lipsa ei, poți avea gaze arse care revin în casă, și nu îți dai seama decât prea târziu.
Nu se verifică compatibilitatea între sursa de căldură și coș
Instalezi o centrală nouă pe lemne și te bazezi pe coșul vechi. Asta se întâmplă frecvent. Sau schimbi șemineul, dar păstrezi același traseu de evacuare. În ambele cazuri, compatibilitatea între sursă și coș trebuie testată. Nu doar ca dimensiune, ci și ca material, tip de tiraj, înălțime și secțiune.
După o curatare cosuri fum, se poate observa dacă există condens, depuneri neobișnuite sau urme de funingine umedă. Asta poate indica o nepotrivire între temperatura gazelor evacuate și proprietățile coșului. Dacă nu ajustezi configurația, problemele revin rapid.
Nu se aplică protecții la gura de evacuare
O altă greșeală des întâlnită e neprotejarea gurii de evacuare. Asta înseamnă că în coș pot intra frunze, păsări sau chiar apă de ploaie. Acestea duc la blocaje, oxidare, îngustarea secțiunii utile și risc de incendiu.
După fiecare curatare cosuri fum, se recomandă:
- montarea unui grilaj inoxidabil sau a unui capac cu plasă;
- verificarea periodică a acestui capac;
- în unele cazuri, instalarea unui aspirator static sau eolian pentru a îmbunătăți tirajul.
Toate aceste intervenții sunt ieftine comparativ cu reparațiile ulterioare, dar puțini le fac.
Nu se păstrează o fișă de monitorizare
Poate părea o idee exagerată, dar notarea datei ultimei curățări, a tipului de funingine îndepărtat, a eventualelor observații sau intervenții e foarte utilă. În felul ăsta știi când trebuie făcută următoarea intervenție, ce probleme au apărut în trecut și ce schimbări au avut loc.
Mai ales dacă ai un coș din inox, un sistem modern sau mai multe surse de căldură racordate, o fișă de monitorizare te ajută să ții sub control totul. E genul de detaliu care te ajută mai târziu, chiar dacă pare inutil acum.
Nu se cere un test de etanșeitate
Chiar dacă ai făcut totul corect până acum, fără un test de etanșeitate nu poți fi sigur că tot sistemul e închis corect. Gazele de ardere pot migra în zone în care n-ar trebui să ajungă, chiar și prin microfisuri invizibile.
Testele cu fum de test sau cu presiune negativă îți arată dacă există scurgeri. Sunt metode standard în alte țări, dar aproape deloc folosite aici. Nici măcar firmele de întreținere nu le oferă frecvent.
Nu se discută despre izolarea termică a coșului
Un coș rece va produce condens. Asta duce la depuneri umede, care devin acide în contact cu gazele de ardere. În timp, atacă pereții coșului, indiferent dacă e din inox sau cărămidă. Multe probleme apar din cauza lipsei izolației, mai ales în poduri sau zone exterioare.
După curatare cosuri fum, e un moment bun să te uiți dacă există pierderi de căldură. Fie prin camere termice, fie prin simpli senzori de temperatură, poți evalua dacă e nevoie de termoizolare suplimentară. În plus, un coș bine izolat are un tiraj mai stabil și un risc mai mic de condensare.
Nu se analizează traseul complet al coșului
În multe cazuri, coșul are coturi, ramificații, schimbări de secțiune. Toate acestea influențează evacuarea fumului. Dacă traseul e prea lung, prea sinuos sau are obstacole, apar turbulențe care scad eficiența și favorizează depunerile.
Verificarea traseului complet, inclusiv în zonele greu accesibile, nu se face aproape niciodată. De obicei, se curăță partea vizibilă și se presupune că restul e în regulă. Realitatea e că problemele serioase apar exact în aceste zone ignorate.
Aceste omisiuni sunt frecvente nu pentru că nu ar conta, ci pentru că nu se vorbește suficient despre ele. Curățarea în sine e doar începutul. Dacă vrei să știi că tot sistemul funcționează în siguranță și eficient, trebuie să verifici mai mult decât ce se vede cu ochiul liber. Pentru asta, cel mai indicat este să apelezi la profesioniști, cum sunt cei de la ignifugare.eu
